marți, 13 noiembrie 2007
vineri, 9 noiembrie 2007
meditation
Meditation has long been known in Eastern religions as a way to reduce tension and attain peace of mind. There are variations some of which might not be suitable to everyone or if practiced in the extreme. This topic is worth studying if you are having trouble breaking the anxiety and stress habits.Some basic meditating might easily replace stress and tenseness with peace of mind and relaxation.An over simplified effort might be:
Find a quiet place by yourself. Get in a relaxed position.
Rest your eyes downward, almost closed, not tight.
Breathe slowly and naturally.
Do not think about anything else except what you are doing.
Do this for 15-20 minutes.When lying wide awake in bed, or taking a calming break, try fixing your eyes and thoughts on an insignificant mark on the wall, a small glittery area, or perhaps a shadow. Keep staring at this and think of nothing else. As your eyes wander off bring them back to the object. With practice this will often send you off to a dreamy, peaceful state. (This is not advised while on the job or in the classroom.) "Meditation has been defined as the cessation of active eternal thought" - Helena Blavatsky (1831-1891)
sursa: http://www.32keys.com/
Find a quiet place by yourself. Get in a relaxed position.
Rest your eyes downward, almost closed, not tight.
Breathe slowly and naturally.
Do not think about anything else except what you are doing.
Do this for 15-20 minutes.When lying wide awake in bed, or taking a calming break, try fixing your eyes and thoughts on an insignificant mark on the wall, a small glittery area, or perhaps a shadow. Keep staring at this and think of nothing else. As your eyes wander off bring them back to the object. With practice this will often send you off to a dreamy, peaceful state. (This is not advised while on the job or in the classroom.) "Meditation has been defined as the cessation of active eternal thought" - Helena Blavatsky (1831-1891)
sursa: http://www.32keys.com/
sâmbătă, 3 noiembrie 2007
Strange Things on the Moon
Several anomalous shapes and structures on the lunar surface have been photographed. What could they be?
There's a lot we know about the moon. It's roughly one-sixth the size of the Earth; it's about 4.6 billion years old; it's approximately 238,000 miles distant from the Earth; it has no atmosphere and no water (except what was recently found to exist as ice in craters near the poles); it's covered with an incredibly fine gray powder. We've walked on the moon six times during the Apollo missions, and we've sent many more probes there to map it and study it.
But there's much we don't know about it, too. We're not sure where it came from. Some think it might be a broken-off chunk of Earth. Although there's evidence that the moon once had active volcanoes, we're not sure if it's still geologically active (the prevailing theory is that it is not).
The moon has its more controversial mysteries, too. Some think extraterrestrials have or once had bases there. Some think there's stuff on the moon -- other than the hardware, flags, and debris left there by the Apollo astronauts - that the government knows about, but is not telling us. Decades - even centuries - before we sent ships to the moon, observers with telescopes have claimed to see signs of intelligent life or design there. Indeed, there are many enigmatic photos that seem to show shapes and structures on the lunar surface that don't fit conventional explanations. Perhaps there are reasonable answers for them, but those answers are not easy to find.
Here's a look at some of those lunar anomalies:
The Shard. This one, in a photo snapped by the Lunar Orbiter, has been named "the shard" or "the tower," by Richard C. Hoagland, who comments on this photo at Richard Hoagland's Lunar Anomalies. Taken from a distance of about 250 miles, the strange structure (if that's what it is) would be enormous - seven miles high, by Hoagland's calculations. (The star-like shape above the tower is a camera registration mark.) It's difficult to believe that such a huge structure actually stands on the moon... so what are we seeing in this photo? Is it a plume of "smoke" from some lunar gaseous emission? Are we seeing the ejecta from a meteorite impact? What is it?
The Castle. This strange object, photographed during an Apollo mission, has been named "the castle" by Hoagland. It seems to have a definite structure, like the remnant wall of some ancient building. The bottom looks as if it has rows of support columns, above which is a high spire. Whatever it is, it's much brighter than the surrounding landscape. Is it just a trick of light and shadow? A photographic anomaly? Or is it all that remains of some rich Martian's get-away retreat?
The Ukert Crater. The Ukert crater, located near the center of the moon as it is viewed from the Earth, contains this amazing equilateral triangle. According to Luna: Arcologies on the Moon, each side of the triangle is 16 miles in length. And note the three bright objects around the perimeter of the crater - if they are joined by straight lines, they too would from an equilateral triangle. Is this evidence of intelligent design, or merely a fantastic coincidence?
Strange Reflection. This is one of my favorites because it comes directly from a famous photo from the second Apollo mission to land on the moon, Apollo 12. The photo is of astronaut Alan Bean and was taken by Pete Conrad as both stand on the lunar surface. You can see Conrad in the reflection in Bean's visor. You can also see some instrumentation in the foreground of the reflection. But what the heck is that thing hovering in the sky in the background, pointed out here as "artifact" by Luna: Astronauts Among the Ruins? You can even see the shadow it casts on the ground behind Conrad. It's been seen as everything from a UFO to a hanging light fixture by those who think the Apollo landings were faked. Yet this photo is really puzzling. We can usually find reasonable, or at least plausible, explanations for the other photos shown here and elsewhere, but this one is truly enigmatic. What about it NASA? What the heck is that thing?
As mentioned above, strange things have been seen on the moon for centuries -- usually flashes of light or color, or lights that appear to move across the lunar surface. These are known as transient lunar phenomena (TLP), and many of the reports, dating from 1540 to 1969, have been cataloged by NASA. But perhaps the best source for this kind of information is The Lunascan Project, an organized effort by amateur astronomers to record and document TLPs.
Such flashes of light and color could be attributed to meteor impacts or perhaps some kind of gaseous emissions, but harder to explain are the "fastwalkers" that have been videotaped by several amateur observers. This one, from the Lunascan Project, is a capture from a video taken by an amateur Japanese astronomer several years ago. The dark object (circled in the upper photo and pointed out in the close-up in the lower photo) moved from north to south some unknown distance above the lunar surface. What could account for this anomaly? A satellite orbiting the moon? (It would have to be enormous to show up like this.) A satellite orbiting the Earth that happened to cross the the observer's field of view as he or she was videotaping the moon? (Steve Davis at Lunascan puts this idea in doubt, too.) So what could the unexplained object be?
Yes, we've been to the moon, we have mapped it extensively, and we have brought back lots of rocks for study. But the moon still remains a great source of mystery and wonder
sursa: http://paranormal.about.com/library/weekly/aa030899.htm
There's a lot we know about the moon. It's roughly one-sixth the size of the Earth; it's about 4.6 billion years old; it's approximately 238,000 miles distant from the Earth; it has no atmosphere and no water (except what was recently found to exist as ice in craters near the poles); it's covered with an incredibly fine gray powder. We've walked on the moon six times during the Apollo missions, and we've sent many more probes there to map it and study it.
But there's much we don't know about it, too. We're not sure where it came from. Some think it might be a broken-off chunk of Earth. Although there's evidence that the moon once had active volcanoes, we're not sure if it's still geologically active (the prevailing theory is that it is not).
The moon has its more controversial mysteries, too. Some think extraterrestrials have or once had bases there. Some think there's stuff on the moon -- other than the hardware, flags, and debris left there by the Apollo astronauts - that the government knows about, but is not telling us. Decades - even centuries - before we sent ships to the moon, observers with telescopes have claimed to see signs of intelligent life or design there. Indeed, there are many enigmatic photos that seem to show shapes and structures on the lunar surface that don't fit conventional explanations. Perhaps there are reasonable answers for them, but those answers are not easy to find.
Here's a look at some of those lunar anomalies:
The Shard. This one, in a photo snapped by the Lunar Orbiter, has been named "the shard" or "the tower," by Richard C. Hoagland, who comments on this photo at Richard Hoagland's Lunar Anomalies. Taken from a distance of about 250 miles, the strange structure (if that's what it is) would be enormous - seven miles high, by Hoagland's calculations. (The star-like shape above the tower is a camera registration mark.) It's difficult to believe that such a huge structure actually stands on the moon... so what are we seeing in this photo? Is it a plume of "smoke" from some lunar gaseous emission? Are we seeing the ejecta from a meteorite impact? What is it?
The Castle. This strange object, photographed during an Apollo mission, has been named "the castle" by Hoagland. It seems to have a definite structure, like the remnant wall of some ancient building. The bottom looks as if it has rows of support columns, above which is a high spire. Whatever it is, it's much brighter than the surrounding landscape. Is it just a trick of light and shadow? A photographic anomaly? Or is it all that remains of some rich Martian's get-away retreat?
The Ukert Crater. The Ukert crater, located near the center of the moon as it is viewed from the Earth, contains this amazing equilateral triangle. According to Luna: Arcologies on the Moon, each side of the triangle is 16 miles in length. And note the three bright objects around the perimeter of the crater - if they are joined by straight lines, they too would from an equilateral triangle. Is this evidence of intelligent design, or merely a fantastic coincidence?
Strange Reflection. This is one of my favorites because it comes directly from a famous photo from the second Apollo mission to land on the moon, Apollo 12. The photo is of astronaut Alan Bean and was taken by Pete Conrad as both stand on the lunar surface. You can see Conrad in the reflection in Bean's visor. You can also see some instrumentation in the foreground of the reflection. But what the heck is that thing hovering in the sky in the background, pointed out here as "artifact" by Luna: Astronauts Among the Ruins? You can even see the shadow it casts on the ground behind Conrad. It's been seen as everything from a UFO to a hanging light fixture by those who think the Apollo landings were faked. Yet this photo is really puzzling. We can usually find reasonable, or at least plausible, explanations for the other photos shown here and elsewhere, but this one is truly enigmatic. What about it NASA? What the heck is that thing?
As mentioned above, strange things have been seen on the moon for centuries -- usually flashes of light or color, or lights that appear to move across the lunar surface. These are known as transient lunar phenomena (TLP), and many of the reports, dating from 1540 to 1969, have been cataloged by NASA. But perhaps the best source for this kind of information is The Lunascan Project, an organized effort by amateur astronomers to record and document TLPs.
Such flashes of light and color could be attributed to meteor impacts or perhaps some kind of gaseous emissions, but harder to explain are the "fastwalkers" that have been videotaped by several amateur observers. This one, from the Lunascan Project, is a capture from a video taken by an amateur Japanese astronomer several years ago. The dark object (circled in the upper photo and pointed out in the close-up in the lower photo) moved from north to south some unknown distance above the lunar surface. What could account for this anomaly? A satellite orbiting the moon? (It would have to be enormous to show up like this.) A satellite orbiting the Earth that happened to cross the the observer's field of view as he or she was videotaping the moon? (Steve Davis at Lunascan puts this idea in doubt, too.) So what could the unexplained object be?
Yes, we've been to the moon, we have mapped it extensively, and we have brought back lots of rocks for study. But the moon still remains a great source of mystery and wonder
sursa: http://paranormal.about.com/library/weekly/aa030899.htm
joi, 1 noiembrie 2007
;)
Mi se pare ca oamenii au un potential foarte vast. Oamenii pot face lucruri extraordinare daca au curajul sa-si asume anumite riscuri. Totusi cei mai multi nu o fac. Raman nehotarati ca si cum viata ar fi vesnica.
miercuri, 31 octombrie 2007
sâmbătă, 27 octombrie 2007
....doar arta...
Św. Michał Pokonujący Diabła - 1854-61
Bukiet Kwiatów - 1849-50
Wolność Wiodąca Lud na Barykady - 1830
Dziewczyna na Cmentarzu - 1824despre DELACROIX
Ferdinand Victor Eugène Delacroix (26 aprilie 1798 -13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada aparţinând romantismului.
Când Eugène Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres (1780-1867) nu-şi poate opri un strigăt : "Iată-l şi pe lup la stână!". Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influenţă dăunătoare. De la Dante şi Vergiliu în Infern - debutul artistic la Salon - până la ultimile sale tablouri, creaţia lui Delacroix este obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Stilul artistului, concepţia sa referitoare la arta de a picta, precum şi tehnica îi irită pe receptorii contemporani ai operelor de artă. Reacţiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările şi-l acuză de "masacrarea mascată a picturii".
Artistului i se reproşează faptul că ştie numai să schiţeze. Se spune că este un diletant. De la început încă, Delacroix i se opune lui Ingres. Stilurile lor sunt complet diferite : pentru Ingres cel mai important este desenul, în timp ce autorul lui Dante şi Vergiliu în Infern acordă atenţie în special culorii şi tensiunii pe care opera ar trebui s-o degaje. Delacroix dispreţuieşte critica ; aprofundează acest univers al picturii în felul său propriu şi nu acordă atenţie normelor existente, care constrâng.
În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Măcelul din Chios. Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix îşi găseşte deja câţiva apărători, în timp ce tânara şcoală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberaţi de sub jugul convenţiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspiraţie îi este proprie şi lui Delacroix, care afirmă : "Nimeni şi nimic nu mă impiedică să percep lucrurile aşa cum vreu eu".
Prezentarea la Salon a Morţii lui Sardanapal, în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de şapte ani. În tot acest timp, se va vedea exclus din sălile de expoziţii.
Baudelaire descrie astfel această situaţie : "Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere şi mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulţumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură şi unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor –evidentă, mare, strălucitoare". Victor Hugo scrisese : "Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?"
Când Eugène Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres (1780-1867) nu-şi poate opri un strigăt : "Iată-l şi pe lup la stână!". Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influenţă dăunătoare. De la Dante şi Vergiliu în Infern - debutul artistic la Salon - până la ultimile sale tablouri, creaţia lui Delacroix este obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Stilul artistului, concepţia sa referitoare la arta de a picta, precum şi tehnica îi irită pe receptorii contemporani ai operelor de artă. Reacţiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările şi-l acuză de "masacrarea mascată a picturii".
Artistului i se reproşează faptul că ştie numai să schiţeze. Se spune că este un diletant. De la început încă, Delacroix i se opune lui Ingres. Stilurile lor sunt complet diferite : pentru Ingres cel mai important este desenul, în timp ce autorul lui Dante şi Vergiliu în Infern acordă atenţie în special culorii şi tensiunii pe care opera ar trebui s-o degaje. Delacroix dispreţuieşte critica ; aprofundează acest univers al picturii în felul său propriu şi nu acordă atenţie normelor existente, care constrâng.
În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Măcelul din Chios. Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix îşi găseşte deja câţiva apărători, în timp ce tânara şcoală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberaţi de sub jugul convenţiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspiraţie îi este proprie şi lui Delacroix, care afirmă : "Nimeni şi nimic nu mă impiedică să percep lucrurile aşa cum vreu eu".
Prezentarea la Salon a Morţii lui Sardanapal, în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de şapte ani. În tot acest timp, se va vedea exclus din sălile de expoziţii.
Baudelaire descrie astfel această situaţie : "Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere şi mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulţumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură şi unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor –evidentă, mare, strălucitoare". Victor Hugo scrisese : "Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?"
vineri, 26 octombrie 2007
......................
Tinteste spre luna. Chiar daca nu reusesti, macar vei fi printre stele.
Indoielile noastre sunt tradatori si ne fac sa pierdem lucrurile bune pe care le-am putea castiga din cauza fricii de a incerca.
Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea.
Obstacolele sunt acele lucruri groaznice pe care le vezi cand iti iei ochii de la telul tau.
Indoielile noastre sunt tradatori si ne fac sa pierdem lucrurile bune pe care le-am putea castiga din cauza fricii de a incerca.
Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea.
Obstacolele sunt acele lucruri groaznice pe care le vezi cand iti iei ochii de la telul tau.
marți, 23 octombrie 2007
Pentru acei dintre voi care au nevoie.....
Dacă te gândeşti că eşti învins, eşti.
Dacă te gândeşti că nu îndrăzneşti, nu o vei face.
Dacă te gândeşti că ţi-ar plăcea să câştigi, dar că nu poţi, nu vei reusi.
Dacă te gândeşti şi iţi fixezi pentru astăzi obiective mari imposibile, nu le vei atinge. Întotdeauna pune-te la încercare cu puţin la început, ca să vezi ce ai face cu mult.
Dacă te gândeşti că vei pierde, ai pierdut deja, fiindcă iţi vei da seama că succesul începe cu… VOINŢA omului.
Totul stă în atitudinea mentală.
Fiindcă multe curse au fost pierduteînainte să aibă loc şi mulţi laşi au eşuat înainte de a-şi fi început munca.
Gândeşte pozitiv şi faptele tale vor creşte.
Gândeşte negativ şi vei rămâne în spate.
Gândeşte că poţi şi vei putea.
Dacă te găndeşti că eşti avantajat, eşti.
Trebuie să gândeşti optimist ca să te ridici.
Trebuie să fii sigur de tine însuţi înainte de a încerca să câştigi un premiu.
Bătălia vieţii nu o câştigă întotdeauna cel mai puternic sau cel mai rapid.
Mai devreme sau mai tarziu, cel care câştigă este cel care crede că poate să o facă. Păstrează un surâs pe faţă şi în inimă, inclusiv dacă ceva te face să suferi astăzi.
Dacă te gândeşti că nu îndrăzneşti, nu o vei face.
Dacă te gândeşti că ţi-ar plăcea să câştigi, dar că nu poţi, nu vei reusi.
Dacă te gândeşti şi iţi fixezi pentru astăzi obiective mari imposibile, nu le vei atinge. Întotdeauna pune-te la încercare cu puţin la început, ca să vezi ce ai face cu mult.
Dacă te gândeşti că vei pierde, ai pierdut deja, fiindcă iţi vei da seama că succesul începe cu… VOINŢA omului.
Totul stă în atitudinea mentală.
Fiindcă multe curse au fost pierduteînainte să aibă loc şi mulţi laşi au eşuat înainte de a-şi fi început munca.
Gândeşte pozitiv şi faptele tale vor creşte.
Gândeşte negativ şi vei rămâne în spate.
Gândeşte că poţi şi vei putea.
Dacă te găndeşti că eşti avantajat, eşti.
Trebuie să gândeşti optimist ca să te ridici.
Trebuie să fii sigur de tine însuţi înainte de a încerca să câştigi un premiu.
Bătălia vieţii nu o câştigă întotdeauna cel mai puternic sau cel mai rapid.
Mai devreme sau mai tarziu, cel care câştigă este cel care crede că poate să o facă. Păstrează un surâs pe faţă şi în inimă, inclusiv dacă ceva te face să suferi astăzi.
sâmbătă, 20 octombrie 2007
Sunt batran, recunosc.....dar locurile prin care am umblat sunt de neuitat
Europa 1560
Romania 1703
Hateg 1570
Brasov sec XVIIIvineri, 19 octombrie 2007
Sunt eu, Păcală....
Nu vă speriaţi, nu am venit aici să vă fac concurenţă la scris.....
Eu nu mă pricep la asta. Nici măcar nu stiu ce înseamnă...
Nu, nu, nu! Nu vreau nici să va păcălesc...., nu că n-aş avea cum... sau cu ce..., dar nu-mi stă în fire şi voi stiţi asta... ;)
Sunt aici sa va urmaresc, sa va citesc gandurile....
Va voi plictisi din cand in cand cu povestile mele, de prin lume adunate, prin pereti auzite si pe la colturi soptite ! Dar sunt sigur ca ne vom intelege bine ;)
Nu vă speriaţi, nu am venit aici să vă fac concurenţă la scris.....
Eu nu mă pricep la asta. Nici măcar nu stiu ce înseamnă...
Nu, nu, nu! Nu vreau nici să va păcălesc...., nu că n-aş avea cum... sau cu ce..., dar nu-mi stă în fire şi voi stiţi asta... ;)
Sunt aici sa va urmaresc, sa va citesc gandurile....
Va voi plictisi din cand in cand cu povestile mele, de prin lume adunate, prin pereti auzite si pe la colturi soptite ! Dar sunt sigur ca ne vom intelege bine ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
